Cracks

Am buzele crapate si dintii mi-s amari. Nu inteleg intrigile si ma ia somnul in fata arogantei. Am obosit putin si vendetele continua sa petreaca zgomotos. Nu-mi plac petrecerile. Nici vendetele. Dar le aud, oricat de mult mi-as inchide geamul.


V-au murit curcubeiele si pasarile voastre sunt mute. Bucatile de plastic din portofel si burtile cu care va acompaniati berile va proiecteaza intr-un invincibil etern. Uitati sa va inchideti gurile si sa va mai deschideti ochii.

Va credeti ulii si va imaginati prada in gheara in fractiuni de secunda, cand nu puteti vana nici macar carabusi. Vedeti lumi largi si lumile voastre se ingusteaza.

Pontati zilnic, salahoric, in intreprinderea celor fara suflete. Scuipati venin si va simtiti nemuritori. Pentru voi, nu exista realitati alternative. Literele fug departe si farmecul ingheata.

Chiar si tu. Ai ratat milioane de “ce faci-uri”. Le-ai calcat in picioare. Nu s-au suparat, si-au vazut de “binele” lor. Dar vine o zi cand le-ai vrea pe toate inapoi si tot ce mai gasesti e un mormat de “cfcaieri” intortocheate, uscate, aruncate unele peste altele, topite si contopite intr-un ghem pe care nici foarfeca nu-l descalceste.

Si tu, da, si tu. “Tu esti OK?”.”Suntem naivi, pisi”. Si doar pentru ca suntem naivi, nu suntem OK. Doar pentru ca ne facem ca nu vedem, doar pentru ca ne injectam prostie in vene, doar s-o simti mai putin si mai bland, asta nu inseamna ca suntem OK.

Luptati luptele altora si uitati de ale voastre. Va inveninati, va inversunati, va bateti pieptul cu pumnii si uitati ca ultimul drum miroase tot a lemn.

Masurati in pixeli, in kilometri, in carate, in grame, in euro. In sacose, valize, etichete, in texturi, in numere, in unici, in cash flow. Luati-va pulsul. Sunteti morti.