Transpiraþii, valuri de cãldurã sau frisoane, teamã de moarte, teamã de a înnebuni, durere în piept, palpitaþii, ameþealã, tremur, senzaþia de ireal, de mediu înconjurãtor schimbat….Toate acestea sunt simptome ale atacului de panicã, o afecþiune psihologicã ce dã stãri groaznice unui om, mai ales cã teama respectivã nu are o cauzã precisã.
O stare bruscã de neliniºte psihicã ºi fizicã îºi face apariþia, iar corelatã cu cele spuse anterior, apare ideea de moarte iminentã. Persoana afectatã cautã sã gãseascã un sprijin în afarã în condiþiile în care este singurã într-un anumit loc.
Se întâmplã sã cheme salvarea, simptomele confundându-se cu probleme ale inimii, neurologice ori celebra cãdere de calciu. Durata acestora poate dura între 10 minute pânã la 1 orã. Dacã se trece peste aceastã duratã, este indicat sã se cheme medicul. În urma tuturor investigaþiilor care sã elimine orice suspiciune de alte boli, pacientul trebuie sã fie consultat de un psiholog sau psihiatru pentru a i se spune dacã a suferit un atac de panicã.
Dar de ce apar atacurile de panicã?
Atacurile de panicã îºi au originea în modul de adaptare al strãmoºilor noºtri îndepãrtaþi despre care ºtim cã se ocupau cu vânatul, expunându-se astfel unor riscuri mari. Pentru a vâna prada era nevoie sã fugã dupã ea, dar sã ºi fugã de ea pentru a nu deveni ei pradã! Este, dacã vreþi, instinctul de supravieþuire care se manifestã rapid pentru a adapta organismul la o situaþie neaºteptatã, brutalã. Dar aceastã reacþie de fugã sau luptã este prezentã ºi astãzi în genele noastre, deºi nu mai poate fi vorba de a fugi dupã sau de pradã. Ca urmare, organismul este pregãtit pentru fugã ºi toatã energia este descãrcatã brusc prin simptome ca anxietate, fricã de a înebuni, senzaþie de sufocare, etc….
Oricine poate face atac de panicã, indiferent de momentul vieþii în care se aflã. O persoanã poate avea atacuri de panicã fãrã sã prezinte însã o tulburare legatã de panicã. În acest caz, acestea pot apãrea însã când existã anumiþi factori de risc precum obosealã fizicã, psihicã, consumul excesiv de cafea, tutun, alcool, stres, probleme cu glanda tiroidã, afecþiunile cardiologice, neurologice, pulmonare, depresia puternicã, tulburarea compulsiv-osbesivã, etc….
Persoanele care au avut pãrinþi cu asemenea probleme, cu depresie, tulburãri bipolare, cât ºi adaptarea la nou, pierderea unei persoane dragi sau încheierea unei relaþii, pot fi cauze ale apariþiei atacurilor de panicã.
Este important modul în care gestionãm primul atac de panicã, cãci poate apãrea tulburarea de panicã, adicã teama cã vor apãrea noi atacuri de panicã ºi consecinþele acestora (,,Dacã voi muri”, ,,dacã voi înnebunii?”, etc).
Important este sã reþinem cã nimeni nu va muri vreodatã de un atac de panicã!
Tratamentul constã în psihoterapie, mai exact în ºedinþe de terapie comportamentalã, cât ºi anxiolitice, iar uneori se recurge doar la psihoterapie. Doar medicamentele însã nu vor trata cauza ºi nici teama de un nou atac.
Ce avem de fãcut dacã cineva are atac de panicã?
Sã ne pãstrãm calmul!
Sã-I vorbim pe un ton calm, blând, lent!
Sã nu þipãm!
Sã avem rãbdare cu persoana respectivã!
Sã o ajutãm sã respire (îi numãrãm fiecare inspiraþie ºi expiraþie pe degete, astfel încât sã vadã acest lucru sau îi dãm o pungã în care sã respire)
Sã nu o surprindem cu ceva necunoscut, nou!
Sã întrebãm cum anume putem ajuta!
Sã-I spunem cã este doar ceva trecãtor, iar dupã totul o sã fie diferit!
Sã NU îi spunem ,,Terminã cã mã enervezi!”, sau ,,N-ai de ce sã îþi fie fricã!”, ,,Revino-þi, stãpâneºte-te!”
Atacul de panicã ne afecteazã viaþa pe plan personal, profesional, ne scade încrederea în sine ºi din nefericire, nu ne permite sã ne bucurãm de viaþã!