Locul acela

La nici 20 de kilometri de Bucuresti, pentru mine, e un mic colt de rai. Nu-i colt, e o bula, un glob, un cerc, in fine, you get the point. E locul in care aerul e rotund, in care s-a spus prima data ca timpul se dilata, in care verdele e o culoare, nu un moment la semafor. In care dimineata incepe in jur de 4-5 si ziua nu se termina niciodata.


Pentru mine, e locul in care ma intalnesc cu mine si in care pamantul de sub talpile goale e cald. In care mancarea inseamna aschii in palma si in care scoti din fantana galeti cu stare pura.

E locul in care Tanar si nelinistit nu-i soap opera, e real life. In care vietile ratate sau realizate tasnesc printre ulucile gardurilor, in care cimitirele sunt mereu insorite, iar cerul e mai jos, mai aproape.

E locul de care fugeam cand eram copil de bloc, pentru care una dintre marile bucurii era sa joc vandalii, cu bancnotele din stiu eu ce joc descompletat.

Acum, e locul care, desi n-are decat niste butoane invechite, stie sa le apese pe ale mele. Locul in care Ica mea a crescut, a plecat, a iubit, nu si locul in care a ales sa-si bea cafeaua cu Dumnezeu. Ii placea cafeaua, si cafeaua pe care o beau acolo, neagra, itita dintr-un ibric vechi, e cea mai buna de pe pamant.

E locul in care papadiile mai stiu sa zboare si cainii au patru picioare, nu doua. Acolo, greierii nu-s doar in insectare, iar furnicile inca mai au loc si chef sa-si faca musuroaie. E locul in care argumentele n-au argumente.

Drumul catre tot locul asta imi e unul dintre cele mai dragi. Cu gropile lui, cu semafoarele lui ciudate, cu ciresii infloriti, pe soare sau pe zapada, cu tristetea care manjeste volanul sau cu zambete suflate pe geam, in valatuci de fum de tigara. Cu damburile lui care, si dupa 20 de ani, ma distreaza la fel de copios. De fapt, cu dambul, pentru ca pe unul l-au astupat. Cand stiu ca se apropie, iau viteza, asa cum il rugam pe tata sa apese pedala, cand aveam doar cinci ani. Totul, ca sa simt ca masina prinde aripi, chiar daca doar pret de cateva secunde. E drumul pe care l-am parcurs de sute de ori, pe care il stiu si cu ochii inchisi. Si e, de fiecare data, un alt drum.