3 trucuri de frumusete

Helău!

   M-am gandit sa revin cu postari noi si poate si cateva schimbari care tin de aspect (dar aici am mai mult de lucru). Pana sa ajung la partea de design, va voi impartasi 3 trucuri de frumusete care se afla in topul preferatelor mele.

1. In cazul meu, feliile de castraveti nu isi fac treaba. Nu stiu cate (sau cati) dintre voi cunosc si folosesc acest truc, dar pentru mine functioneaza perfect. Pun la congelator doua dischete demachiante inmuiate in apa si le scot dupa ce ingheata. Daca sunt prea tari le mai tin putin in mana dupa care le aplic pe ochi. Trucul asta este perfect pentru ochii obositi sau umflati. Se observa imediat diferenta.

2. Uleiul de argan. Aplic cateva picaturi pe maini si fata dupa ce folosesc demachiant si lotiune tonica inainte de culcare. Masez pana intra in piele. E mai bun decat orice crema de noapte. Se mai numeste si 'lichidul de aur' si se foloseste pentru intretinerea parului, de asemenea. Dupa ce imi spal parul si se usuca aplic ulei de argan pe varfuri. Chiar aseara l-am folosit pentru par si astazi se observa diferenta.

3. Uleiul de masline extravirgin. Pe langa toate modalitatile prin care poate fi folosit, este un demachiant foarte bun. Se poate face un demachiant bifazic amestecandu-l cu apa florala si agitandu-l inainte de utilizare. 

Acestea fiind spuse, cand ai in casa cateva ingrediente nu ai de ce sa iti faci griji daca ti s-a terminat demachiantul sau nu ai roll-on pentru ochi obositi :).

Experienta mea cu henna

Henna este folosita de mii de ani ca vopsea de par, piele, unghii si anumite materiale. In primul rand, henna este o planta.

Citeam pe blog-ul Federovei despre experienta ei cu henna si mi-am amintit ca pregatisem si eu o postare despre experienta mea din vara asta, cand am decis sa renunt la vopsea chimica si eram incantata ca am gasit o alternativa naturala, benefica pentru par. 

minunatia cu pricina

 
Veti gasi pe internet fel si fel de zvonuri despre henna, despre cum nu mai prinde vopseaua dupa ce o folositi, cum nu prinde pe parul vopsit, ba chiar se face parul verde. In primul plafar in care am intrat si am intrebat de henna mi s-a spus ca nu prinde pe parul vopsit. Deloc adevarat. Nu plec la vanatoare fara arma, asa ca ma informasem bine inainte, ca de obicei.

 
Henna se gaseste in magazinele naturiste si in unele farmacii. Este sub forma de praf si se face o pasta cu apa fierbinte/calda. Exista mai multe modalitati de a o prepara si puteti folosi diverse ingrediente.

 
Prima experienta cu henna nu a fost stralucita. M-a ajutat mama sa pun maclavaisul in cap, care iesise cam gros si ar fi putut trece usor drept un mare gainat de porumbel in capul meu. Am folosit un rosu deschis care s-a dus imediat, asa ca am decis sa caut un rosu mai inchis si mai normal. Dupa ce am gasit la un singur magazin naturist nuanta dorita (marca Sonia Premium, rosu intens) si am ajuns acasa cu ea, am inceput sa prepar minunatia. Am facut pasta cu apa, la care am adaugat ulei de masline extravirgin si ulei de argan. 

 uleiul pe care o vanzatoare priceputa m-a facut sa-l cumpar odata cu minunatia

Am preparat-o perfect, in asa fel incat compozitia sa poata fi intinsa bine si sa contina ingrediente care sa hidrateze firul de par. Stiu ca toate fetele care o folosesc au probleme cu ea la inceput, dar eu nu am avut deloc. Operatiunea s-a desfasurat fara mizerie si alte complicatii. 

 
Cum stiam ca am stat prima data cu gainatul de porumbel in cap vreo 4 ore, am stat si cu maclavaisul asta in cap mai mult de 30 de minute.

Nu m-am indoit in legatura cu puterea de colorare, mai ales pentru ca era vorba de henna rosie, iar eu eram deja roscata. Diferenta a fost vizibila, culoarea frumoasa si admirata (toata lumea era curioasa cum si ce am folosit). Apoi s-a dus imediat.

 le maclavais

Si acum o sa spuneti..pai bine, dar ce e cu tot maclavaisul si gainatul de porumbel daca totul e in regula?

Tot maclavaisul sta in faptul ca parul meu se simtea in partea de jos ca un cuib de pasarele. De fapt, probabil ca am pierdut pe-acolo o perie, un pieptan si mana prietenului meu (inca o cautam). Culoarea s-a dus imediat (am zis ca poate parul vopsit e cauza), turnam o sticla de balsam in cap si uneori trageam de el ca sa il pieptan. Mama spunea ca parul arata frumos si des, iar eu dimineata ma luptam cu el, urlam si il impleteam.

 
Ei bine mie mi-a ajuns cu minunatia, asa ca nu-mi mai trebuie gainat de porumbel in cap in viitorul apropiat.

NOTD - Unghii naturale

Helău!

   Vara asta am hotarat (printre altele) sa imi las unghiile naturale, sa le dau o forma si sa le acord mare atentie. A fost o decizie foarte buna si acum sunt fericita sa ma joc cu tot felul de modele. Ce-i drept, necesita mare atentie, rabdare si timp, iar de cel din urma nu stiu cat voi mai dispune, dar ma straduiesc.

   Vreau sa va arat cateva modele pe care le-am purtat pe unghii in ultima perioada:

Daca aveti timp si rabdare, va recomand sa renuntati la unghiile false..si sa le ingrijiti mai bine pe cele naturale :). Eu sunt foarte fericita acum, plus ca sunt intrebata mereu daca sunt unghiile mele sau sunt false. Revin curand cu trucuri pentru intretinerea manichiurii.

'Panza de paianjen' de Cella Serghi

Nu am gasit tableta atat de utila pana in momentul in care mi-am pus carti in format pdf pe ea. Iubesc sa tin o carte in mana si nu ma gandeam ca eu voi citi carti in format pdf vreodata, dar am descoperit ca e o modalitate perfecta prin care poti citi, si acum imi completez colectia de titluri pe tableta.

Una din cartile pe care le-am citit in ultima vreme si care mi-a placut este Panza de paianjen de Cella Serghi, roman publicat pentru prima data in anul 1938, cu care autoarea a debutat si s-a facut remarcata.

 
Diana Slavu, eroina acestui roman, isi povesteste viata prin intermediul unor caiete cu amintiri pe care le inmaneaza prietenei sale, Ilinca Dima, inainte sa plece la Paris.

 
Din punctul meu de vedere, nu povestea este cea mai captivanta, ci atmosfera pe care naratoarea o creeaza in jurul marii, a Mangaliei si Constantei. Constanteanca fiind, ma face sa ma indragostesc de locurile despre care povesteste si acum incerc sa le regasesc. Dezamagirea e mare atunci cand locurile care le-au marcat in mod special pe autoare si pe Diana sunt lipsite de stralucire astazi.

 
Diana nu este un personaj care imi place neaparat, dar empatizez cu el. Corespondentul real al acestui personaj este chiar autoarea, iar dragostea pe care ea o tot cauta, Petre Barbu, este mai mult ca sigur Camil Petrescu.

Nu mă interesează un bărbat decât în măsura în care cred că-l stăpânesc ca femeie, în care cred că sunt pentru el, într-un moment din viaţă, o fiinţă unică, de neînlocuit. Ştiu că sunt femei mai frumoase decât mine, dar asta nu are nicio însemnătate, fiindcă oricât de frumoasă ar fi o femeie, se poate totdeauna ivi alta, care să fie şi mai frumoasă; dar cred că poate exista o adâncime sufletească, o sensibilitate, o inteligenţă care pot însufleţi în aşa fel un anumit fizic, care pot crea o feminitate infungibilă, amalgam unic de însuşiri de neînlocuit, cel puţin într-o clipă dată, pentru un om într-un anume climat sufletesc.

Atmosfera de la Mangalia, Constanta si Balcic, saracia in care a trait Diana, aparentele dupa care se ascunde si barbatii din viata ei sunt reteta unei povesti triste, pentru ca din punctul meu de vedere, Diana Slavu nu a fost niciodata fericita. Bucurestiul ei nu mi-a inspirat nimic.

   

Vezi, aşa îmi închipui viaţa, ca o pânză de păianjen imensă, cenuşie, lipicioasă, în care omul se zbate ca o muscă. 

Panza de paianjen te face sa iubesti marea si este o carte numai buna de luat in bagajul din vacanta de vara, daca vrei sa patrunzi in lumea interbelica in briza marii.