Taxe mai mari pentru bogati? Ce se afla in spatele acestei lozinci?
Acum o saptamana si ceva toata lumea a fost surprinsa cand tot mai multe voci cereau taxe mai mari pentru bogati, iar surprinderea a fost cu atat mai mare cu cat cei care cereau asta erau tocmai oamenii bogati.
Warren Buffett a devenit portavocea perseverenta a acestei idei, in contextul in care SUA se confruntau cu o criza majora in ceea ce priveste datoria publica. Americanii au cazut la picioarele lui, iar romanii s-au intrebat: ”De ce nu fac si bogatii nostri asa ceva?”. Ideea s-a extins apoi si in Germania, dupa acelasi model. Ceea ce nu vrea nimeni sa constientizeze este faptul ca discursul lui Warren Buffett nu este altceva decat pura fatarnicie iar ideea de a pune taxe mai mari pentru bogati este unul intre cele mai paguboase principii iesite din atelierele stangii. Sa vedem de ce?
O astfel de lozinca, se stie, da bine la clasa mijlocie si la saraci (pana la urma majoritatea populatiei). si totusi, este un principiu ce sfideaza cu nesimtire aceste clase. Pentru ca o impozitare a oamenilor bogati inseamna, in definitiv, un impozit mai mare pe profitul lor anual, si nu pe cifra de afaceri. Or, ceea ce ne face pe noi sa-i consideram pe acesti oameni drept fiind bogati este bunastarea, lucru ce nu este tot una cu profitul anual. Mai exact profitul lor anual este extrem de mic in proportie cu bunastarea lor, pentru ca veniturile acestor oameni sunt in mare parte investite si reinvestite, ceea ce inseamna ca ei isi cresc bunastarea dar isi mentin un profit anual destul de mic in proportie cu ceea ce au. Prin urmare, taxele mai mari nu i-ar afecta prea mult pe acesti oameni. Ei ar face in asa fel incat impozitul platit la stat sa fie tot acelasi. Daca s-ar taxa bunastarea si nu profitul, atunci lucrurile ar sta cu totul altfel, dar atunci Warren Buffett sigur nu ar fi unul dintre cei mai ferventi sustinatori ai taxelor mai mari pentru bogati.
In al doilea rand, oamenii bogati sunt considerati ca atare pentru ca detin o sumedenie de bunuri, de la vile, pana la insule private s.a.m.d. Pornind de la aceasta constatare si de la ceea ce am spus anterior, este clar ca o taxare mai mare a profiturilor nu este o amenintare pentru oamenii bogati, in schimb inflatia le-ar evapora foarte repede averea. Daca o economie cade si inflatia creste brusc, o avere de 40 milioane de dolari se poate transforma repede intr-o avere de doar 4 milioane de dolari. Prin urmare, este normal ca cei bogati sa prefere un ”mic sacrificiu” decat sa se vada cu valoarea bunurilor pe care le detin scazuta de 10 ori.
In al treilea si ultimul rand, o taxare mai mare a bogatilor ar impune oarecare bariere pentru cei care doresc sa ajunga la acest statut. Dupa cum spuneam, principalul criteriu al bogatiei este bunastarea. O taxa mai mare nu i-ar scadea bunastarea unui om deja bogat, insa l-ar impiedica sa o dobandeasca pe cel care vine de jos. Prin urmare, ceea ce dorea Warren Buffett nu era altceva decat inchiderea clubului select al bogatilor, inauntru urmand sa ramana el, Donald Trump, Carlos Slim si putini altii, iar toti ceilalti fiind condamnati sa ramana mereu afara.